PACIENTUL ENGLEZ LIVE

Jump to Comments

Primul impact visual era ceva de genul: “oare n-am vazut bine?” apoi, putin stanjenit, iti venea sa te maiuiti o data, dar cu grija, san u fii observat. Un par verzui, aranjat cu mare grija, cu carare pe mijloc, ridicat putin, sa acopere cat mai mult. Nu stiu daca era perucsa sau nu. Pe chip se vedeau urmele bisturiului si a uneltelor chirurgicale. “Oare nu ar fi purtut s ail aranjeze mai bine?” Trasaturile fetei erau totusi frumoase si era evident ca fusese un baiat chipes. Partea stanga a fetei fusese mai grav afectata. Urechea ii lipsea, ochiul era mai mic si gura era trasa mai mult spre stanga. Si mainile suferisera. Trei degete erau taiate. Nu de tot. Avea un trup atletic, se vedea ca practiva vreun sport. Era in compania a doi baieti care vorbeau cu el foarte natural. Probabils e cunosteau mai demult. Ca orice om marunt, am inceput sa fac un scenario. Care sa fi fost circumstantele? Oare ce s-a intamplat? Nu va putea sa ascunda nciodata ca in spatele lui se afla o istorie tragica. Mi-l imaginam mergand pe strada, acelasi EL, cu aceeasi fata, intrand intr-un obisnuit ABC. Nu putea fi trecut cu vederea. Sigur toti ochii erau intreptati spre el, mai discret sau mai putin discret. Ma gandeam la un mod de abordare. Nu cred ca poti sa treci foarte usor peste semnele care para striga la tine, ca s-a intamplat ceva. Dar ai fi lipsit de respect sa dai buzna si sa intrebi, ca tot omul curios. Ma gandeam la complexele de inferioritate, la luptele pe care se poate sa le fi avut, la gandul ca niciodata nu va mai fi la fel. Ma gandeam la momentele de depresia prin care se poate sa fi trecut, uitandu-se in oglinda si dispretuindu-si chipul. Nicio o fata nu va mai putea sa se uite la el. Cine ar mai putea s ail doreasca de prieten? Care sunt sansele de a-si intemeia o familie? Nu puteam sa imi scot din capt toate aceste intrebari. Nu se pare atat de normal sa privim fetele comercializate, la chipurile perfecte, la dintii sanatosi, la trupurile atat de bine lucrate sis a ne dorim sa fim la fel. Ne uitam in oglinda si suntem loviti de sentimente de complexitate pentru ca nu ne putem accepta imaginea din oglinda. Si atunci el c ear putea spune? Cum ar putea sa se impace cu gandul imaginii din oglinda? Nu neg existenta acelor oameni frumosi, care pe dinafara arata ata de perfect, au un ambalaj realizat cu atat grija, in care s-a investiti atat de mult. Dar nu sunt o garantie. Dumnezeu ne-a creat pe toti dupa chipul si asemanarea Lui dar poate unii sunt create daor dupa chipul Lui (au frumusetea Lui) iar altii sunt dupa asemanarea Lui (au caracterul Lui). Imaginea acestui tanar m-a dus apoi la imaginea lui Isus, descrisa atat de elocvent de Isaia. Suntem atat de fragili! Atat de usor putem fi schimonositi, atat de putin trebuie ca cineva sa isi intoarca fata de la noi! Literatura creat personaje grotesti, celebre pentru uratenia caracterului, dar si personaje angelice, cunoscute pentru frumsetea lor. Daca Quasimodo era o aratare ciudata, care intruchipa tot ce poate si stramb si nelalocul lui, Esmeralda era frumoasa si deschisa sa cunoasca si sa descopere frumusetea “monstrului”. Daca Jean Valjean era temutul ocnas care l-a furat pe blandul si bunul episcop Myriel, Madeleine si LeBlanc sunt figurile unei transformari reale, chintesenta bunatatii si a omenieii. Asa ni se prezinta in antiteza raul si binele, frumosul si uratul. Dar uratul nu insemna ca e si rau, iar frumosul nu inseamna ca e si bun.

Scrieti un comentariu

Filed under Eseuri